| 1.
|
CĂSNIC'IE, căsnicii, s.f. Trai în comun al soţilor, viaţă conjugală; căsătorie. - Casnic + suf. -ie.Sursă
: DEX'98
( 7515)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CĂSNIC'IE s. casă, căsătorie, menaj, (livr.) mariaj, matrimoniu, (rar) gospodărie, (pop.) însoţire, (înv.) maritagiu, (grecism înv.) sinichesion. (O ~ fericită.)
Sursă
: Sinonime
(176354)
- siveco |
| |
| 3.
|
căsnic'ie s. f., art. căsnic'ia, g.-d. art. căsnic'iei; pl. căsnic'ii, art. căsnic'iile
Sursă
: DOR
(230897)
- siveco |
| |
| 4.
|
CĂSNIC'I//E ~i f. Trai în comun al soţilor; viaţă conjugală. [Art. căsnicia; G.-D. căsniciei; Sil. -ci-e] /casnic + suf. ~ie
Sursă
: NODEX
(327098)
- siveco |
| |
|
|